Disciplina de Fiziopatologie a fost obiect de studiu pentru studentii anului III, incepand din anul 1973. Cursul a fost condus de Lector. si asistent universitar C.Taisescu. Preocuparile stiintifice ale disciplinei, au fost: studii asupra efectelor hiperbarismului cu deosebire, fibrinrezistometria si modificarile patologice, induse de hiperbarism, sub conducerea Conferentiar si apoi Profesor. Dr. A Traila seful disciplinei intre anii 1973-2002. Intre anii 1990-1992, disciplina s-a marit, odata cu venirea, prin concurs a cadrelor didactice noi: asistentii: Amelia Gaman, Adrian Nestianu si Suzana Danoiu, actualmente conferentiari. Intre anii 1999-2002, disciplina a mai primit doi tineri: asistent C. Taisescu si preparator Iulia Brujan.

Intre anii 1998-2009 preocuparile disciplinei au fost extinse asupra efectelor injuriei oxidative (ischemie, trauma, arsura) asupra structurii si functiilor tisulare, sub conducerea Prof. Dr. Maria Vrabete, membru al Consiliului European al Societatii de Fiziopatologie (1998), Vicepresedinte (1999) si Presedinte al Societatii romane de Fiziopatologie (2003). In septembrie 2003, a fost organizat Simpozionul National de Fiziopatologie, cu participare internationala. Presedintele simpozionului, Prof. Dr. Maria Vrabete, a propus ca Prof. Dr. R.R. Rodriguez din Argentina, sa devina Doctor Honoris Causa al UMF din Craiova.

Obiectivele disciplinei de Fiziopatologie, conforme cu tematica europeana:

Stabilirea pozitiei Fiziopatologiei in curricula invatamintului biomedical, in conformitate cu "Declaration of International Society of Pathophysiology" adoptata la al V lea Congres International de Fiziopatologie de la Beijing", conform careia Fiziopatologia este o disciplina integrativa, un instrument important in intelegerea naturii patologice, ca fundament al rationamentului clinic si aprecierii corecte a unei boli, pentru selectarea metodelorde restaurare a sanatatii.

Obiective:

1.Validarea consensuala si intelegerea unui fenomen complex, desfasurat, la nivel molecular, subcelular, celular, organic, sistemic, etc. si integrarea mecanismelor patogenetice, activate pentru rezolvarea acesatui fenomen, in corelatie cu etiologia.

2. Ierarhizarea modificarilor induse in structura si functia unor tesuturi, organe, sisteme, de catre agentul patogen, pentru definirea unor disfunctii-insuficiente, caracteristice bolii.

3. Stabilirea corelatiei dintre mecanismele fiziopatologice, evaluarea modificarilor morfo-functionale produse in contextul unei afectiuni si aprecierea prognozei si a obiectivelor fiziopatologice ale terapiei, in practica medicala.